DE LA PARINTI LA PARINTI
Cred ca suntem multi si cu acelea-si probleme! Noi nu putem vorbi ? Mi se pare atat de sec intrebarile parintilor si raspunsurile psihologilor.
Dragii mei unde sunteti? Va rog raspundeti-va! Sa incercam sa ne ajutam si unii pe altii. Oameni buni doua procente nu e deloc putin. Cine e deacord cu mine sa se anunte. Si iertatimi impertinenta.
Stimata Doamna Patruc,
Este o veste buna daca exista interes pentru subiectul : Ce facem cu copiii nostri, cum ii cunoastem mai bine, cum trebuie sa fim noi ca parinti , cum sa le netezim calea in viata, conform personalitatii si multe, multe alte..."
Forumul este deschis tuturor celor interesati; poate ca faptul ca este un mediu virtual de comunicare vi se pare mai la distanta; va asigur ca noi suntem Oameni Reali, Vii, Cu Suflet si Profesionalism, suntem prezenti " pe site" fara limita de program, tocmai datorita informaticii. Pentru toata lumea interesata!
Va asteptam cu preocupare intrebarile si veti primi nu numai raspunsuri, dar, daca este cazul , veti lua legatura personal cu echipa noastra de specialisti.
Cu caldura in suflet si calm,
Va urez Bine ati venit! Va ascultam si va raspundem!
Dr. Gabriela Morusanu
Stimata doamna Petruc,
Ma distreaza oarecum sa par, personal, psiholog. Formatia mea e aceea de fizician si mai important decat asta e ca sunt si eu parinte al unei fetite (minunate, macar pentru mine si apropiatii ei) de (aproape) 9 ani si jumatate.
Chiar daca nu sunt psiholog de formatie, nu am postat nimic pe teme 'psihologice' care sa fie dat cu parerea pur si simplu, asa ca puteti avea deplina incredere in cele 'psihologice' postate, chiar in calitate de neparinte.
Asadar, sa va urez bun venit in calitate de parinte, sa abrog pe moment semnatura electronica (pe acest topic nu o voi folosi deloc) si sa semnnez pur si simplu,
Cu drag, bine si pace,
Catalin, tatal Mariei
catalind Wrote:Stimata doamna Petruc,
Chiar daca nu sunt psiholog de formatie, nu am postat nimic pe teme 'psihologice' care sa fie dat cu parerea pur si simplu, asa ca puteti avea deplina incredere in cele 'psihologice' postate, chiar in calitate de neparinte.
'chiar in calitate de nepsiholog (atestat)', am vrut sa spun
Cu drag, bine si pace,
Catalin, tatal Mariei
Mi se pare atat de sec intrebarile parintilor si raspunsurile psihologilor.
Sa reformulez: Mi se pare atat de sec: "ÃŽntrebarile parintilor si raspunsurile psihologilor". Mă refeream la denumirea topicului.
Ma bucur ca mi-ati raspuns. Sunt convinsa ca sunteti reali, la fel cum sunt si eu?!
- Va asteptam cu preocupare intrebarile si veti primi nu numai raspunsuri, dar, daca este cazul , veti lua legatura personal cu echipa noastra de specialisti.
Noi suntem departe de Bucuresti, nu putem de cate ori dorim sa ne intalnim, eu cred ca mai sunt parinti in situatia asta. Eu nu sunt nici un fel de specialist (am terminat informatica), mi-as dori sa putem discuta intre noi, parintii, mult mai liber si neformal. De ce e tot misterul asta? Adica citi oameni sunt pe forum? Dupa mine cam putini. Avem copii genii foarte bine! Glumim, radem, traim ca toti ceilalti. Daca exista aceasta retinere din partea noastra atunci nu trebuie sa ne miram cand si ceilalti vor face la fel si cu noi, si mai grav cu copiii nostri. Ne este teama de ridicol? De ce? Ca nu vor ajunge copiii nostri sa descopere nustiu ce lucru important?
Si ce? Sa nu credeti ca acel lucru nu va fi descoperit! Daca suntem noi atit de distanti si formali va mai mirati ca fug toti oamenii si guvernul de responsabilitatea copiilor nostri? Ei stiu foarte bine ca noi bani nu avem sa oferim copiilor nostri tot de ce au ei nevoie. Adica copilul meu in doua ore si jumatate a inteles rezolvat si terminat orice revista de la tarabele din Romania, care sub 150.000 de lei nu le poti gasi. Nu cere decat carti fara 450.000 de lei nu te poti descurca intr-o librarie. El are 6 ani, normal sa vrea tot ce e colorat si atrage atentia, normal sa vrea sa fie cartea lui, nu de la biblioteca. Tine la ele ca la darul cel mai de pret. Am ajuns sa imprumutam carti de la vecini, profesori si prieteni, catre cu mare drag ni le imprumuta, si asta cite 4-5 luni. ca i se rupe sufletul daca le-ar da mai repede inapoi. Noi suntem oameni foarte deschisi si comunicativi, avem prieteni de diferite rase, nationalitati, ranguri de la oameni simpli cu cateva clase primare pana la profesori universitari, dr. pr. si asa mai departe. Toti in casa noastra sunt tratati la fel, si credeti-ma ca se simt ca acasa. La zilele noastre de nastere sunt in jur de 30-50 de oameni din cei mai diferiti cu putinta. Ca sa ma explic, suntem doi romani din diaspora, nascuti, crescuti si educati foarte diferit. Avem un cuplu de 14 ani, doar toleranta enorma pe care o avem ne-a tinut impreuna. Crisparea asta si retinerea (nu spun ca daca ne-am intilni ar fi la fel, dar nu se nasc genii doar pe o arie restransa) e ceia ce ma deranjaza pe mine, adica despre probleme ca dieta si varicela se discuta mult mai mult cat despre inteligenta. Noi suntem reali, si momentan suntem hotariti sa raminem unde suntem cu toate problemele acestei tarisoare care am inteles ca este o masina de genii (ca sa ma exprim asa). Apropo la capitolul:
NUMARUL DE PATENTE STIINTIFICE RAPORTATE LA UN MILION DE LOCUITORI ROMANIA SE AFLA PE LOCUL NR. 28 SI LA NUMARUL DE PUBLICATII STIINTIFICE RAPORTATE LA UN MILION DE LOCUITORI ROMANIA SE AFLA PE NEONORABILUL LOC 25, efectiv le-am numarat asta pentru ca a venit la facultate o hirtie, ca sa se mai trezeasca oamenii la realitate ca prea ne vedem noi buni, apropo nimeni nu se intreaba ca eu am 4.200.000 vechi salar, ca suntem bugetari.
Cu caldura in suflet si calm, - dar se poate altfel stimata doamna?
Va multumesc si sper ca se poate lega o discutie si intre parinti, nu sa ne plangem, poate sa mai radem si noi ca avem de ce!
Petruc Angela Wrote:Va multumesc si sper ca se poate lega o discutie si intre parinti, nu sa ne plangem, poate sa mai radem si noi ca avem de ce!
Cu multa placere va multumim si noi pentru ca ne multumiti.
Sigur ca avem de ce rade si - la urma urmei, vorba lui Tudor Musatescu - umorul e singurul lucrur serios de pe lumea asta, nu?
:lol:
Cu drag, bine si pace,
Catalin (tatal unei fetite minunate)
La multi ani tuturor!!!!!
Pace in suflet si sanatate corpului.
Am o nelamurire cum ii hraniti pe copiii vostri, adica vreau sa stiu daca si copii vostri au papilele gustative foarte dezvoltate. Pentru ca au ureche extraordinara, au vedere in spatiu si ved amanunte cu o viteza extraordinara pe care am testat-o. Puiul meu are un gust foarte rafinat, adica este foarte selectiv cu mananca. Am fost in legatura cu un medic extraordinar Prof.dr. nutritionist pediatru Ilie CONSTANTIN care ne-a explicat si aratat cum sa-l hranim corect. Dar vrea sa spun ca el stie foarte bine ce este bun sau nu.
Am citit foarte multe lucruri in legatura cu copiii supradotati in ultimul timp si ma ajuta foarte mult, pentru linistea mea sufleteasca, pentru a nu face sau pentru ai face cat mai putin rau. Noi avem o relatie extraordinara si ma bucur mult ca noi ii putem oferi acest comfort emotiional de care are nevoie orice copil. Acum il intreb de multe ori ce parere ai despre una sau alta incerc sa-l las multa libertate in executarea unor sarcini. In felul acesta este mai entuziasmat si foarte cooperant. Vine si intreaba in fiecare zi cate ceva. Am vorbit despre importanta melatoninei in organism, ma intreaba despre evolutie si involutie. Mi-am dat seama ca nu are notiunea de cantitate, adica folosea matematica doar cunoscand numerele, am lucrat cu boabele de fasole si acum stie ca 60 nu este 10,20,30... dar ca 60 de boabe de fasole, el scadea si calcula folosindu-se de cifre. Merge asa foarte repede si unele lucruri elementare ii scapa de care nici eu nu sunt constienta. Vine singur si intreaba nu am un program cu el si nu ii impun nimic fortat. Are anumite pasiuni, acum Egiptul, am trecut prin faza cu animalele.
Spune: Tata metaforic vorbind...., sau tehnic vorbind...
Tot timpul i se imbunatateste vocabularul, limbajul lui este fluent si educatoarele la gradi il tot intreada despre ce inseamna un cuvant sau altul ele au spus ca el chiar intelege tot ce spune adica nu foloseste cuvinte necunoscute. Din aceasta cauza oamenii de pe la magazine, randuri si ori unde mergem il observa, si ii dau importanta. Este mic si necomplexat sper sa ramana la fel si dupa contactul cu scoala.
Tot felul de povestiri si intamplari reale am citit despre copiii din alte tari dar despre ai nostri nu prea ai unde citi.
